DORUL MUNȚILOR VEȘNICI... - DESIRE OF THE EVERLASTING HILLS...

Posted on marți, august 08, 2017 | 0 comentarii


rugăciunile sunt, de obicei, compuse acum sute de ani...
de obicei, sunt mantre mai puțin luminoase, încleștate într-o expresivitate restrânsă...

într-un singur loc, un vers e diferit de toate celelalte, din oricare altă rugăciune...
mi-a plăcut, m-am deschis, am zâmbit chiar, la auzul acestui vers:
„inima lui Isus, dorul munților veșnici”

între sălaș al dreptății, focar al dragostei, noian de virtuți, împăcare pentru păcate, jertfă a păcătoșilor, și multe, multe alte descrieri, din senin, ca în niciun alt loc, ca niciodată, în litania dedicată ei, inima lui Isus, este și „dorul munților veșnici”...

rugăciunea în română e chiar mai expresivă decât în engleză, unde ar veni tradusă „dorința dealurilor veșnice”

„dorul munților veșnici”... 
de zeci de ani zâmbesc, și mă întreb, 
de unde a venit ideea? 
cine a îmbrățișat munții într-o rugăciune?

(Elveția - imagine de pe vârful Schilthorn - în dreapta cred că e vârful Eiger)


usually, the prayers are composed centuries ago...
usually, they are lines less luminous, clamped in a restrained expressiveness...

in one single place, one single line is different from all the others, from any other prayer...
I liked it, I opened, I even did smile, when I heard this line:
„heart of Jesus, desire of the everlasting hills”

among abode of justice, burning furnace of charity, abyss of all virtues, propitation of sins, victim of our sins, and many, many other descriptions, out of the blue, unlike any other place, in the litany dedicated to the heart of Jesus, she is the „desire of the everlasting hills”

the romanian text is even more expressive, and it is something like „the longing for the everlasting mountains”

for decades I smile and wonder,
who got the idea?
who embraced the mountains in a prayer?

(Switzerland - image from Schilthorn peak - I think in the right of the image is the Eiger peak)

ZBORUL LĂUNTRIC... - INTERNAL FLIGHT...

Posted on duminică, iulie 16, 2017 | 0 comentarii



o muzică absolut excepțională...
te rog, ascultă albumul întreg...
acordă-ți o oră, pentru tine, numai pentru tine, pentru sufletul tău, pentru plutirea dinăuntrul sufletului tău...

a fantastic music...
please, listen the entire album...
take an hour for you, only for you, for your soul, for the hover of the flight within your soul...



viața a fost un zbor...
un zbor prin lumină, printre stele,
și prin nesfârșite răsărituri...
între lacrimi neștiute de nimeni...

viața este un zbor...
singur ești, în zborul tău
dar cauți
aripa cu care să împarți
singurătatea, și necuvintele, și nopțile

viața va fi zbor...
va fi dragoste
va străluci
până când amurgul o va face nemuritoare...


life was a flight...
a flight through light, through stars,
and through endless sunrises...

life is a flight...
alone you are, in your flight
but you look for
the wing with which to share 
the loneliness, the wordless, and the nights

life will be a flight...
it will be life
it will shine
until the sunset will make it immortal...


ai văzut vreodată un nor?
have you ever seen a cloud?


o zi ca oricare alta... o zi fără nume, din milioanele de zile „în care nu se întâmplă nimic”, în Rivulus Dominarum/ Frauenbach/ Râul Doamnelor/ Nagybánya/ Baia Mare...

an ordinary day... a nameless day, one of the million days „when nothing happens”, in Baia Mare (River of the Ladies - the ancient name, in latin, german, hungarian)


din plan apropiat, spre fundal:
biserica catolică Sf. Anton,
turnul Ștefan (fostă biserică catolică - din 1763 a rămas în picioare doar turnul),
biserica ortodoxă Sf. Nicolae (construită pe locul unei vechi bisericuțe ortodoxe),
biserica catolică Sf Treime

from front to background:
the St Anthony catholic church
Stephen's tower (former catholic church - from 1763, only the tower stands up),
the St. Nicholas orthodox church (built on the place of a small old church),
The Trinity catholic church



o zi la fel ca alte milioane de zile...
și totuși,
o zi absolut unică, cum nu a fost niciuna, niciodată... și nici nu va mai fi vreodată...
o vezi cât de frumoasă e?
vezi câtă durere e în fiecare adiere?
vezi câtă fericire e în fiecare clipă?

a day like other milions of days...
yet,
an absolutely unique day, like no one ever existed... and never will be again...
do you see her, how beautiful she is?
do you see how much ache is in every breeze?
do you see how much happiness is in every instant?


viața asta nu joacă cinstit...
imaginezi, programezi, te pregătești, faci pașii,
și,
toate se întâmplă într-un iureș al prezentului...
sau pe furiș... fără să ai cea mai vagă idee...
da...
toată viața ta devine amintire... totul...
ai vrea să o strângi în brațe, să-i mai simți aromele, să-i mai guști bucuriile...
dar ea, toată viața ta, e acolo, împachetată, arhivată... e doar amintire...

vezi acel om, în turn?
acel om își culege petale de amintiri...
conștient sau nu, el adună amintiri pentru viitor...
sufletul lui va trăi și prin aceste amintiri...

tu îți vei aminti această clipă?
această zi?
acest an?


this life is not fair...
you imagine, make the schedule, prepare yourself, make the steps,
and,
all happens in a twirl of the present...
or sneaking... and you don't have a clue about it...
yes...
all your life becomes memories... all of it...
you'd want to keep in your arms, to feel her flavours, to taste the joy once more...
but she, all your life is there, packed, archived... she is merely memories...

do you see the man in the tower?
that man picks petals of memories...
knowingly or not, he picks memories for the future...
his soul will live by these memories also... 

will you remember this moment?
this day?
this year?

PLOUĂ-MĂ... - RAIN ME...

Posted on joi, mai 25, 2017 | 0 comentarii






viață...
viitorul e doar speranță... când să simți prezentul, când să trăiești clipa, ea se scurge printre degete, și toată viața se îngrămădește în trecut...
viața curge, ca un râu...
viața curge, ca o ploaie...

ploaia dă viață, e curată, e speranță...
ploaia e potop...

ploaia e ca viața...
binecuvântare
și blestem...

life...
future is only hope... when you want to feel the present, to live the moment, she leaks by your fingers, and all the life packs into the past...
life flows like a river...
life flows like rain...

the rain gives life, she is pure, she is hope...
life is flood...


rain is like life
blessing
and malediction...

.

ARHITECTURA ȘI MUZICA, ZIUA A TREIA - ARCHITECTURE & MUSIC, DAY THREE

Posted on luni, mai 22, 2017 | 0 comentarii


zilele arhitecturii și muzicii s-au încheiat într-o notă destinsă, în Piața Cetății...
între vestigiile de mai bine de o jumătate de mileniu ale cetății Rivulus Dominarum, au sunat acorduri ale muzicii ambientale a mileniului trei...

imaginile surprind oamenii, într-o ambianță plăcută, ascultând muzică de calitate, bucurându-se de o seară frumoasă, de prieteni, de soare, de copii... 

the days of architecture and music ended in a relaxed way, in the Citadel Square...
between the carry-overs of over a half of a millenium of the Rivulus Dominarum citadel, there were played ambiental tunes of the third millenium...

the images show people in a pleasant mood, listening good music, enjoying the evening, the day, the friends, the sun, the children...   





imaginile sunt în ordine aleatorie
pe pagina mea de facebook, îi voi eticheta pe cei pe care îi cunosc

the images are in a random display
on my facebook page I will tag those who I know
































ARHITECTURA ȘI MUZICA, ZIUA A DOUA - ARCHITECTURE & MUSIC, DAY TWO

Posted on duminică, mai 21, 2017 | 0 comentarii


nu îmi dau seama de ce, dar în mintea mea nu avea niciun loc un concert de percuție... 
mi se părea firesc un concert de orgă, de pian, de vioară, de chitară... dar nu de percuție!...
dar, uite că un concert de percuție mi s-a părut absolut încântător...
soliștii sunt elevi ai liceului de artă...

I don't know why, but I didn't have enough room in my mind for a percussion concerto...
I found a matter of course an organ, piano, violin, or a guitar show... but not percussion!
but, now I found absolutely enchanting a percussion concerto...
the solists are fine arts high-school students...





doamna Cristina Nemeș Bota. gazda noastră...
our hostess, Cristina Nemeș Bota...



David Kaszta, Andrei Balaj, Vlad Polgar


Dominik Paskucz



câteva piese au fost învăluite în acorduri de pian...
some plays were wrapped in piano tunes...






bravo!
Ciprian Bodea, maestrul...

bravo!
Ciprian Bodea, the maestro...


.